Idilă de vară


Vânturează-ți frunza-n dungă
Pe sub fusta ta cea lungă
Iar prin roua dimineții
S-o ridici spre sensul vieții!
De mi s-or lipi fire de iarbă
Pe tălpi, pe mâini, pe barbă,
Cum se lipeşte iarba cosită:
De fundul tău când eşti iubită,
De coapsele-ți înfierbântate
Când deschisă stai pe spate
Ca o floare ce de-ndată
Străluceşte udă toată:
Între petalele de garofiță,
La spatele de pe fustiță…
N-o să fie cu mirare
Când de dragul cel mai mare,
Tandru te voi alinta,
Dulce te voi săruta,
Iară dorul meu cu dor
Te-o pătrunde într-un zbor:
Zbor de vultur ce-o ridică,
Pe micuța-ți rândunică
Către azurul cerului
Spre uitarea dorului…
Apoi, după picajul vertiginos
Te-oi aşăza la sol frumos…
Tu cu ochii mijiți spre zare
Eu protejându-te de Soare,
Deasupra-ți cu mângâieri
De nu mai şti de-i azi sau ieri,
Sau mâine, de o să apară:
Dimineața într-o sară…
Timpul parcă se comprimă
Prin ființa ta sublimă!
Ah! O adiere de vânt
Ne trezeşte pe pământ
Şi uşor, uşor mă scoate
Din a ta eternitate,
Din clipe dragi şi minunate,
Izvor de feminitate!

14.08.2019

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.