Azi îi azi și ieri a fost ieri cum în mod sigur mâine va mai rău decât ieri și azi…
       Apa minerală și Apa Din Poiana Pompei sunt la mare preț în ziua de azi. Nu-mi arde de bere în aceste moderne și mohorâte zile de martie. Deschid fereastra și trag o gură sănătoasă de iarnă… Totul este alb și pustiu. Nici un om nu se zărește pe stradă. Un câine șcheaună prelung cu jale, uitat probabil în izolarea țarcului sau mai rău în carantina lanțului de care este priponit lângă cușcă dar totul este spre binele lui. În libertate ar face prostioare împreună cu alți căței și cățele ba(ba)gaboante și unde mai pui că mai ia și o parvoviroza… Deodată liniștea se așterne cu desăvârșire pentru câteva secunde apoi se aude un zgomot metalic ca de o poartă trântită neglijent și în grabă, urmat de o rafală scurtă de lătrat vesel. Cred că stăpânul l-a scos în sfârșit la plimbare după foarte mult timp… Mă gândesc-zâmbind, oglindind o grimasă involuntară de rânjet:
-Noroc cu Ordonanța Militară că altfel în lanț năpârlea…!
       Închid fereastra și strig în sinea mea:
,,Sunt un prost! Ce bine ar fi fost dacă adoptam și eu un cățeluș…” Mă uit la un șoșon și îmi aduc aminte de un banc inspirat probabil din realitate și mă trezesc vorbind în șoaptă:
-Acuma leagă și plimbă șoșonul fraiere!
      Deschid instinctiv televe(i)zorul și pe un p(r)ost TV aflu că iar au dispărut câinii în China în timp ce piețele de carne macră de liliac, șerpe și câine sunt arhipline… În mod sigur ăștia cu finețurile culinare nu au încercat carnea de șoșon!
       Mă strecoară un firicel suav de cugetare la Noroc… În mod sigur Noroc la 3 litri se mai găsește pe undeva și îmi caut înfrigurat declarația pe propria răspundere simplificată!
       Abia aștept să fie mâine azi și azi să fie mâine sau deja azi îi ieri și mâini îi azi…

Emilian Oniciuc-01.04.2020

Foto: Emilian Oniciuc