Etichetă: România

Vulcănița

Reprezentativ

Cer albastru se-oglindește
Pe cristalul din ferestre!
Desenând cu flori din glastre
Peste trupurile noastre
Doar perdeaua adumbrește…

Guguștiucii se curtează,
O fereastră stă pe-o parte,
Pe-o măsuță este o carte
Care tainic luminează…
Trupul tău felin oftează!
………………………….
Nastratin iar se trezește
În dimineața azurie
Când o buclă aurie
Poznașă îl zăpăcește…
Dintr-o dată se smucește!
………………………..
Păcălește-l nu-l lăsa!
Are forță cât doi lei
Dar dulce e gurița sa
Între buze ca s-o iei;
Leii săi atârnă grei…

Apoi dacă te aprinzi
Nu te teme! El nu fuge,
Nu îți fă griji că nu ajunge,
Pe tot poți să îl cuprinzi:
Tu surprinsă, el surprins!

Stăpânește-l: Nu-l lăsa!
Poți acum să te grăbești
Arată-i cât îți dorești,
Fierbințeală de-o vărsa
În dulce-gurița ta…
……………………….
Floarea-i udă de plăcere
După ce l-ai potolit,
După ce l-ai răscolit,
Un măr cade dintre mere,
Păcatul s-a izbăvit!

După așa clipă de ispravă,
Năstrușnicul își revine
Printre șoapte și suspine…
El un brav și tu o bravă,
Tu vulcană, el cu lavă…
Foarte bine!
……………………………
Chemat parcă de departe
Un zefir se furișează
Prin perdelele umflate…
Iar alte versuri le așează
Într-o minunată carte!

Emilian Oniciuc-18.08.2020
Revizuit: 14.02.2023
Sursa fotografiei: viewgals.com

Publicitate

Boboteaza încălzirii globale

Reprezentativ

Autor: Emilian Oniciuc

    

Ce înseamnă să fii scriitor? Ce înseamnă școala veche a scrisului în comparație cu școala contemporană a ceva ce aparent nu mai există? Eu cred că nu este nici o diferență! Dragostea pentru scris devine o pasiune iar în cele din urmă o dependență umană, frumoasă și sănătoasă.
      De ce aș scrie precum Eminescu, aș vrea eu, când romantismul de pe vremea ,,Luceafărului” atingea delicat corzile de harpă sau vioară ale sufletului feminin și nu numai… Acum aceleași suflete sunt atinse de aripile albe ale textelor fără conținut metaforic care suflă financiar în velele figurative ale unor vapoare personale ce absorb precum un burete pe iepurașele consumatoare de alte cele…
       În ziua de azi romantismul este neaua din încălzirea globală a Ginghis Han-ilor
mondiali! Unii sunt Frații Cărămidă, Frații Ĵucăuși sau Cei Șapte Pitici, dar mai ales Cei Patruzeci De Hoți! Ultimii au rămas contemporani și le facem și noi ce le-au făcut și alții până în prezent…
       De ce aș scrie precum Ion Creangă, glumesc-desigur, când nostalgia copilăriei mi-a fost deraiată la liniile de viteză ale internetului care îmi depășește imaginația și nostalgia înainte de propriile amintiri?
        Oricum Capra Cu Trei Iezi a rămas nu numai văduvă dar a fost luată de soție drept ,,fată mare” de Ursul Păcălit de vulpea din Ukraina…
        Nu mai scriu nimic. Vine boboteaza, încălzirea globală a venit de mult, iar eu privesc doar la boții informatici care se străduiesc să scrie oricum mai bine decât mine: un nou conținut, o nouă literatură într-o limbă română fără greșeli de ortografie…

Emilian Oniciuc-05.01.2023

Foto: Emilian Oniciuc

Gânduri, poezie și flori

Reprezentativ

Sunt câteva lucruri în domeniul literar, taine pentru mine și fiind taine sunt foarte atent în manipularea jocului de cuvinte… Am să ma refer aici doar la poezia religioasă mai mult pentru o introducere și apoi la poezia în sinea ei. 
      Îmi vine foarte greu să abordez, să scriu poezie religioasă datorită complexității care rezultă din fiecare cuvânt sau chiar a unui semn de punctuație care poate naște diverse discuții contradictorii și neavenite-anulând în final esența cuvintelor care este: poezia. 
      Un alt domeniu greu de abordat pentru mine este și cel al versurilor care sunt închinate poeziei și nu numai datorită celor scrise mai sus în cazul poeziilor religioase, ci faptului că aș obține efectul contrar orișicât aș fi de bine intenționat… 
      Poezia este o floare răsădită prin iarba cuvintelor-iarbă crescută pe câmpii, în păduri, prin stâncile munților și, chiar în rătăcirile deșerturilor… Poezia este peste tot așa cum florile de toate soiurile unele mai frumoase decât altele, mai mici, sau mai mari, cresc în sălbăticia naturii sufletului uman. Da a sălbaticiei sufletului uman! De cele mai multe ori, deși avem o părere bună despre noi, din inconștiența egoismului de care dăm dovadă, bine intenționați fiind de altfel, unii dintre noi dorim să arătăm chiar și în versuri cât de mult apreciem poezia! După părerea mea este un act de curaj și îi citesc cu admirație și interes sincer pe cei care încearcă acest lucru. Îi citesc și mă bucur doar când observ că Floarea De Colț rămâne acolo unde a crescut fără a fi smulsă din mediul ei natural… Smulsă de acolo mai poate trăi doar prin efemeritatea unor zile scurse de fapt în secundele dintr-o eternitate… Se bucură doar cel ce a lăudat-o după ruperea ei pentru a fi plantată într-o glastră proprie și admirată de sine…
      Închei aceste gânduri care nu sunt decât o frustrare introspectivă a sinelui meu cu versurile lui: J.W.Goethe despre care îmi place să cred că se referea la poezie…

Umblam prin codru
J.W.Goethe

Umblam prin codru,
Hoinar umblam
Ceva să caut
Nici gând n-aveam.

Zării în umbră
O floricea.
Ca steaua-n ceruri
Ea strălucea.

S-o rup voit-am.
Ea blâd grăi:
De mă vei rupe,
M-oi ofili.

Cu rădăcină,
O luai de-aici,
Către răzorul,
Căsuței mici.

Si-am răsădit-o
La loc tăcut.
Lăstari și floare
Dă ca-n trecut.

     Vă doresc tuturor lumină în tainele gândurilor dumneavoastră pentru a încolții prin iarbă minunatele flori ale creației!

Autor articol: Emilian Oniciuc
Revizuit cu ocazia Zilei Internaționale a Poeziei: 21.03.2022
Foto: Emilian Oniciuc

Acadele

Sunt câteva lucruri în domeniul literar, taine pentru mine și fiind taine sunt foarte atent în manipularea jocului de cuvinte…Am să ma refer aici doar la poezia religioasă, mai mult pentru o introducere și apoi la poezia în sinea ei.
Îmi vine foarte greu să abordez, să scriu poezie religioasă datorită complexității care rezultă din fiecare cuvânt sau chiar a unui semn de punctuație care poate naște diverse discuții contradictorii și neavenite, anulând în final esența cuvintelor care este: poezia.
Un alt domeniu greu de abordat pentru mine este și cel al versurilor care sunt închinate poeziei și nu numai datorită celor scrise mai sus în cazul poeziilor religioase, ci faptului că aș obține efectul contrar orișicât aș fi de bine intenționat…
Poezia este o floare răsădită prin iarba cuvintelor, iarbă crescută pe câmpii, în păduri, prin stâncile munților și chiar în rătăcirile deșerturilor… Poezia este peste tot așa cum…

Vezi articolul original 249 de cuvinte mai mult

Scânteia vieții

Reprezentativ

Minunată e femeia!
Mona Lisa într-o ramă-
Ea continuă epopeea
Începutului de dramă…

Femeia este mamă!
Fiica Evei, dumnezeie;
Este pentru suflet hrană
Pentru viață este cheie…

Femeia este soră
A atât de multor Eve,
Răsărit de auroră,
Seva vieții printre seve…

Femeia este poezia
Ce adamic ne-a ales:
Să continuăm fantezia
Mărului din pom cules…

Înțeleaptă e femeia
Iar păcatul fără vină!
Ea ne-a tălmăcit scânteia
Sâmburelui din lumină…

Mona Lisa într-o ramă,
Fiica Evei, dumnezeie;
Este peste toate mamă
Pentru viață o scânteie!

Emilian Oniciuc-Revizuit: 08.03.2021

Foto: E.O.

Noi suntem

Reprezentativ

E.O.-2022

Tu ești apa, eu sunt focul,
Eu sunt dor, tu ești norocul;
Tu ești mamă la Pământ,
Eu sunt doar sporul din vânt…
Eu sunt!

Eu sunt creanga aia mare
Care la-nceput te doare…
Tu ești durere în sfârșit
Când sorocul s-o-mplinit;
Tu ești!

Tu ești bună și cuminte,
Eu sunt creangă fără minte,
Tu ești frunză, eu cuvânt,
Noi suntem tot ce este sfânt…
Noi suntem!

Emilian Oniciuc-15.01.2022

Foto: E.O.

Zamo’ și Luna

Reprezentativ

Ecoul transmite un urlet lupic,
Câinii din pustiuri se îngână şi ei…
Peste zăpada plaiului mioritic
Se-aşterne trufia trecuților zei…

Luna răscoală săgeți otravite
De argintul bolnav în idei…
Lumina molâie din înalturi slăvite
Se cufundă în troiene fără temei.

Acoperişul pe case stă să se scurgă,
Sub paşii duhurilor ce-nmoaie zăpada;
Îngenuncheată într-o platină rugă
Îşi aşează cu răceală albită, arcada…

Crăiasa Nopții pare bolnavă, nebună;
Se plimbă frumoasă, desculță şi goală…
Prin gheți nordice, rătăciri îşi adună
Alungând întunericul de smoală.

Deodată totul se opreşte, îngheață.
Prin reflexii spre oglinda tăcutului lac,
Palidă totuşi îşi priveşte măreață:
Frustrările milenare ce într-însa zac…

Sfios şi smerit un crivățel porneşte,
Şopotind-i uşor peste obrazul regal
Iar Luna tremurând se trezeşte
Spre Pământ lunecând din abis colosal!

Zamo’ preschimbat lângă lac o aşteaptă
Precum o statuie tăcută, herculiană…
Mlădioasă şi misterioasă precum o şoaptă
Îl surprinde prin șerpuirea-i de liană…

În brațele sale puternice clădite din stâncă,
Tandru o culcă în aşternutul de zăpadă,
Apoi și el o surprinde:
Cu o mişcare precisă, lină şi adâncă
Ce îi poartă pe un val, uşor, într-o cascadă…

Aşternutul cel rece în aburi dispare,
Peste lacul din pădure ceața se lasă…
Închisoarea lui Zamo’ aflată-i la Soare
Care prin zori îl vesteşte să vină acasă…

Ochii i se deschid printre lungile gene,
Cu părul ei de mătase se acoperă sfioasă,
Cuprinzându-şi genunchii, suspină alene
Iar Luna îşi revine din blonda frumoasă…

Un lup alb îşi tânguie dorurile deşarte
Tânjind singuratec încă o mie de ani…
Pe pământul mioritic se aud de departe
Legendele nescrise despre daci şi romani…!

Emilian Oniciuc: 07.12.2017
Sursa photo: Pinterest

Vizionează „Viforul străinătății” pe YouTube

Reprezentativ

Mi-e dor de cei din țară,
Mi-e dor de dragii mei,
Și chiar nu știu sărmanii
Că-s mai înfrânt ca ei…

E vifor greu afară,
Flori de gheață văd în geam,
E o cumplită iarnă,
Căldură nu mai am…

În casă-i încă bine,
Dar mâine nu mai știu…
Mai este doar o pâine,
O las pe mai târziu…

Se-aud cântări departe
În ceasul azuriu,
Sau viforul e poate
Colindul din pustiu…

Toți cred că sunt mai bine
Din banii ce-i trimit…
Că-mi mai rămân și mie,
Că-s totuși fericit!

Va trece și-astă iarnă
Cum multe au trecut,
Colinde-ncep să cearnă,
Prin viscol le ascult…

Am vrut să vin acasă,
Dar banii pentru drum
I-am cheltuit pe-o masă
Și-un vin amar de-acum…

Mi-e dor de cei din țară,
Mi-e dor de dragii mei!
Ei chiar nu știu sărmanii
Că-s mai înfrânt ca ei…

VOL. ,,Șoaptele destinului”- Editura Națiunea (2014)
Revizuit: 25.11.2021

Muzica:
Silent Hill
Free music from YouCut Video Editor

Pâinea apocalipsei

Reprezentativ

Istoria, cel puțin istoria recentă, ne demonstrează că în România zilele apocaliptice se furișează precum este descris în biblie…
       O dată cu sezonul rece, începând cu derutantul Noiembrie iată că deja au început știrile fatidice care ne avertizează că trebuie să ne facem provizii pentru zilele de criză care urmează. Guvernul chinez și-a anunțat poporul în acest sens fără să preciseze amănunte iar statele europene sunt sfătuite de către liderii lor politici să își îndrume cetățenii gospodari și, sau gospodine, și nu numai pentru creearea unor rezerve alimentare și de strictă necesitate pentru cel puțin o săptămână deoarece este posibil să intrăm în BLACKOUT! Adică vor ceda rețelele de electricitate. Nici în Europa nu este precizat de ce se va întâmpla acest lucru… Mondo-Mister total!
        Acestea fiind spuse m-am gândit că România este oricum în Blackout de când PNL-USR au dat mână liberă copiiilor foștilor nomenclaturiști-ceaușiti care acum sunt băieții și băiatele băieților bătrâni și deștepți…
        Ce facem pentru a ne pregăti cum se cuvine pentru dezastrul energetic care se preconizează? Eu cred că avem două obțiuni. În cazul pâinii una ar fi să cumpărăm făină albă, neagră, orice fel de făină și să o depozităm pe unde putem: în hol, în dormitor, sufragerie și bucătărie. În cămară să agonisim toate compoturile și murăturile pe care reușim să le achiziționăm din Kaufland. Din beci aruncăm bicicleta și alte lucruri non-alimentare, și îl umplem la refuz cu legume, în special cu barabule, carofi pentru pretențioșii intelectuali… Nu puneți pâinea în congelator, frigider și lăzi frigorifice deoarece după decongelare se amărăște iar dacă aveți un generator de curent electric folosiți dispozitivele de frigerare pentru carne. Cei care nu au un generator ar fi bine să își cumpere de pe Emag deoarece va fi trimis online printr-un distribuitor cu masca pe figură și vaccinat cu toate vaccinurile posibile inclusiv Covid-19 și șpaga de risc… Dacă nu aveți carne recomand să vă cumpărați arme cu bile sau prăștii și să vă porniți după păsărele, turturele și hulubi. Cei care locuiesc în principalele municipii din România sunt cei mai norocoși! Ei vor avea de vânat hulubi din abundență. Până la urmă cred că sunt buni și cormoranii că și așa ne violeză mai mereu piscinele…
        A doua obțiune ar fi să nu ne mai uităm la televizor sau să citim diverse știri pe handroid sau hifhone. Mai bine să vizionăm filme pentru adulți în timp ce foamea ne va face să dansăm pe manele…
        Vă pup și am plecat la ,,Bermas Suceava” după bere!

Emilian Oniciuc-03.11.2021
Foto: E.O.

Postări care ar putea fi interesante și pe:

Mistere mondiale și Lyrics et prosa

Mănăstirea Bogdana-Rădăuți

Reprezentativ

Mănăstirea Bogdana este o mănăstire ortodoxă de călugări situată în municipiul Rădăuți (județul Suceava), pe strada Bogdan Vodă nr. 4-6.
       

Biserica mănăstirii a fost ctitorită de către voievodul Bogdan I(1359-1365), întemeietorul statului feudal moldovean, și a avut rolul de necropolă domnească.
        Ansamblul Mănăstirii Bogdana a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-a-A-05603 și fiind alcătuit din următoarele trei obiective:
        -Biserica „Sf. Nicolae”-datând din secolul al XIV-lea, având codul SV-II-m-A-05603.01
        -Turnul clopotniță-datând din anul 1781, având codul SV-II-m-A-05603.02
        -Casa parohială-datând din anul 1876, având codul SV-II-m-A-05603.03
       Biserica ,,Sf. Nicolae” (Bogdana) este considerată a fi cea mai veche construcție bisericească de zid din Moldova.

Pentru lectura întregului articol te invit să dai clik pe: Mistere Mondiale