Luna ovală

Reprezentativ

Luna ovală video

Este dimineață și tot este tărăboi,
Un tanc rusesc este condus de un țăran
Ce mână-naintea lui doi boi de soi
Aleși de moșul lui-Un ukrainean…
Doamne ce frig plutește prin aer!
Mirosul său nu-i este familiar;
Izul de iarnă amestecat cu pucioasă
Prin Luna ce se vede hilar
Prin ceață,
Și șuieratul unei rachete: ,,Satan”!
Un tânăr privește la țăranul ce trage
De boii ce aruncă aburi prin nări,
În spatele jugului unul dintre ei rage
Zădufunind după plugul de-acasă
Uitat pe câmpul furat de frustări
Și de frații săi alungați de acasă,
Drept carne de tun și hrană în război…
Lumea se uită la ce se fierbe în oală-
Oala miliardarilor hapsâni.
Acolo fierb femei și bătrâni, și…
Copiii care ar trebui să fie la școală,
Liberi în pace fără jupâni
Pe drumul luminat de această Lună:
Argintie, frumoasă și ovală
Într-o dimineață bubuită de iarnă.

Emilian Oniciuc-09.01.2023

Video clip: Emilian Oniciuc

Publicitate

Boboteaza încălzirii globale

Reprezentativ

Autor: Emilian Oniciuc

    

Ce înseamnă să fi scriitor, poet-mă… rog! Ce înseamnă școala veche a scrisului în comparație cu școala contemporană a ceva ce aparent nu mai există? Eu cred că nu este nici o diferență!
      De ce aș scrie precum Eminescu, aș vrea eu, când romantismul de pe vremea ,,Luceafărului” atingea coardele sărace sau bogate ale sufletului feminin… Acum aceleași suflete sunt atinse în versuri albe pe aripile velelor figurative ale unor vapoare personale ce absorb precum un burete pe (i)epurașele sugative de alte cele…
       În ziua de azi romantismul este neaua din încălzirea globală a Ginghis Han-ilor
mondiali! Unii sunt Frații Cărămidă, Frații Ĵucăuși sau Cei Șapte Pitici, dar mai ales Cei Patruzeci De Hoți! Ultimii au rămas contemporani și le facem și noi ce le-au făcut și alții până în prezent…
       De ce aș scrie precum Ion Creangă, glumesc-desigur, când nostalgia copilăriei mi-a fost deraiată la liniile de viteză ale internetului care îmi depășesc imaginația și nostalgia înainte de propriile-mi amintiri?
        Oricum Capra Cu Trei Iezi a rămas nu numai văduvă dar a fost luată de soție drept ,,Fată Mare” de Ursul Păcălit de ,,Vulpe”, cea din Ukraina…
        Nu mai scriu nimic, vine boboteaza, încălzirea globală a venit de mult, iar eu privesc doar la boții care se străduiesc să scrie oricum mai bine decât mine: o nouă literatură…

Emilian Oniciuc-05.01.2023

Foto: Emilian Oniciuc

Târgul medievalelor ecouri

Reprezentativ

Emilian Oniciuc
E.O.

Cetatea este tristă,
Turiștii au plecat;
Ecouri mai persistă
În târgul neuitat.
……………………………..
Pavaje patinate lucind medieval
Cu pași ușor purtați de clipele pierdute
Pe sub felinare care lumină opal,
Fantome însuflețite din vechile redute…

Acolo un cavaler se amestecă prin umbre,
El însuși umbră a nopții trecătoare…
Domnița-i rătăcită în negurile sumbre
Sau doar e rătăcită în basme viitoare…
……………………………..
Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate,
O cucuvea îngână fiorul din ecouri,
Crâmpeiul din trezirea legendelor deșarte
Purtat de lilieci în neguroase stoluri…

O caleașcă la tavernă așteaptă: domni, domnițe
Iar vezetiul nopții șade pe-o băncuță,
Descâlcind în gânduri financiare ițe
Și griji de sănătate pentru a sa măicuță…

Dar, iată: ies petrecăreții!
Privirea obosită deodată i se înseninează
Caleașca sa frumoasă spre zorii dimineții
Printre lampioane vechi din nou parcă valsează…
…………………………………
Diversele graiuri rătăcind din lume
Sfârșite de cântări ce noaptea le-au stârnit,
Acum sunt ostenite şi după șuvoi de glume
Se scurg spre vise dulci în raiuri de dormit…
…………………………….
Cetatea este tristă,
Turiștii au plecat
Ecouri mai persistă
În târg de neuitat!

Autor: Emilian Oniciuc-20.03.2017

Foto: E.O.

Gânduri, poezie și flori

Reprezentativ

Sunt câteva lucruri în domeniul literar, taine pentru mine și fiind taine sunt foarte atent în manipularea jocului de cuvinte… Am să ma refer aici doar la poezia religioasă mai mult pentru o introducere și apoi la poezia în sinea ei. 
      Îmi vine foarte greu să abordez, să scriu poezie religioasă datorită complexității care rezultă din fiecare cuvânt sau chiar a unui semn de punctuație care poate naște diverse discuții contradictorii și neavenite-anulând în final esența cuvintelor care este: poezia. 
      Un alt domeniu greu de abordat pentru mine este și cel al versurilor care sunt închinate poeziei și nu numai datorită celor scrise mai sus în cazul poeziilor religioase, ci faptului că aș obține efectul contrar orișicât aș fi de bine intenționat… 
      Poezia este o floare răsădită prin iarba cuvintelor-iarbă crescută pe câmpii, în păduri, prin stâncile munților și, chiar în rătăcirile deșerturilor… Poezia este peste tot așa cum florile de toate soiurile unele mai frumoase decât altele, mai mici, sau mai mari, cresc în sălbăticia naturii sufletului uman. Da a sălbaticiei sufletului uman! De cele mai multe ori, deși avem o părere bună despre noi, din inconștiența egoismului de care dăm dovadă, bine intenționați fiind de altfel, unii dintre noi dorim să arătăm chiar și în versuri cât de mult apreciem poezia! După părerea mea este un act de curaj și îi citesc cu admirație și interes sincer pe cei care încearcă acest lucru. Îi citesc și mă bucur doar când observ că Floarea De Colț rămâne acolo unde a crescut fără a fi smulsă din mediul ei natural… Smulsă de acolo mai poate trăi doar prin efemeritatea unor zile scurse de fapt în secundele dintr-o eternitate… Se bucură doar cel ce a lăudat-o după ruperea ei pentru a fi plantată într-o glastră proprie și admirată de sine…
      Închei aceste gânduri care nu sunt decât o frustrare introspectivă a sinelui meu cu versurile lui: J.W.Goethe despre care îmi place să cred că se referea la poezie…

Umblam prin codru
J.W.Goethe

Umblam prin codru,
Hoinar umblam
Ceva să caut
Nici gând n-aveam.

Zării în umbră
O floricea.
Ca steaua-n ceruri
Ea strălucea.

S-o rup voit-am.
Ea blâd grăi:
De mă vei rupe,
M-oi ofili.

Cu rădăcină,
O luai de-aici,
Către răzorul,
Căsuței mici.

Si-am răsădit-o
La loc tăcut.
Lăstari și floare
Dă ca-n trecut.

     Vă doresc tuturor lumină în tainele gândurilor dumneavoastră pentru a încolții prin iarbă minunatele flori ale creației!

Autor articol: Emilian Oniciuc
Revizuit cu ocazia Zilei Internaționale a Poeziei: 21.03.2022
Foto: Emilian Oniciuc

Acadele

Sunt câteva lucruri în domeniul literar, taine pentru mine și fiind taine sunt foarte atent în manipularea jocului de cuvinte…Am să ma refer aici doar la poezia religioasă, mai mult pentru o introducere și apoi la poezia în sinea ei.
Îmi vine foarte greu să abordez, să scriu poezie religioasă datorită complexității care rezultă din fiecare cuvânt sau chiar a unui semn de punctuație care poate naște diverse discuții contradictorii și neavenite, anulând în final esența cuvintelor care este: poezia.
Un alt domeniu greu de abordat pentru mine este și cel al versurilor care sunt închinate poeziei și nu numai datorită celor scrise mai sus în cazul poeziilor religioase, ci faptului că aș obține efectul contrar orișicât aș fi de bine intenționat…
Poezia este o floare răsădită prin iarba cuvintelor, iarbă crescută pe câmpii, în păduri, prin stâncile munților și chiar în rătăcirile deșerturilor… Poezia este peste tot așa cum…

Vezi articolul original 249 de cuvinte mai mult

Scânteia vieții

Reprezentativ

Minunată e femeia!
Mona Lisa într-o ramă-
Ea continuă epopeea
Începutului de dramă…

Femeia este mamă!
Fiica Evei, dumnezeie;
Este pentru suflet hrană
Pentru viață este cheie…

Femeia este soră
A atât de multor Eve,
Răsărit de auroră,
Seva vieții printre seve…

Femeia este poezia
Ce adamic ne-a ales:
Să continuăm fantezia
Mărului din pom cules…

Înțeleaptă e femeia
Iar păcatul fără vină!
Ea ne-a tălmăcit scânteia
Sâmburelui din lumină…

Mona Lisa într-o ramă,
Fiica Evei, dumnezeie;
Este peste toate mamă
Pentru viață o scânteie!

Emilian Oniciuc-Revizuit: 08.03.2021

Foto: E.O.

Déjà Vu

Reprezentativ

Antracitul lumii strălucește în pletele tale,
Ochii-ți verzi sau căprui, poate albaștri!?
Sunt diamantele luminii!
Năsucul tău obraznic mă respiră…
Buzele-ți răpite din petalele unui trandafir
Strecoară cuvinte dulci şi culte.
Le ascult pe poteca strălucitoarelor dale
Sub bârfele ce încep ițirea printre aştri…
Poate doar sfinții,
Sau poate doar poeții care se inspiră
Dintr-un motiv brodat pe un patrafir
Să dea înțelesul-înțelesurilor multe…
Răspunsul poate aduce bucurie sau jale,
Sau troiene portocalii topite de Soare
În aroma cafelei-aburind amintiri,
Dar am deja un Déjà Vu…

Autor: Emilian Oniciuc-26.10.2018
Modificat: 11.12.2021
Foto: E.O.

Noi suntem

Reprezentativ

E.O.-2022

Tu ești apa, eu sunt focul,
Eu sunt dor, tu ești norocul;
Tu ești mamă la Pământ,
Eu sunt doar sporul din vânt…
Eu sunt!

Eu sunt creanga aia mare
Care la-nceput te doare…
Tu ești durere în sfârșit
Când sorocul s-o-mplinit;
Tu ești!

Tu ești bună și cuminte,
Eu sunt creangă fără minte,
Tu ești frunză, eu cuvânt,
Noi suntem tot ce este sfânt…
Noi suntem!

Emilian Oniciuc-15.01.2022

Foto: E.O.

Zamo’ și Luna

Reprezentativ

Ecoul transmite un urlet lupic,
Câinii din pustiuri se îngână şi ei…
Peste zăpada plaiului mioritic
Se-aşterne trufia trecuților zei…

Luna răscoală săgeți otravite
De argintul bolnav în idei…
Lumina molâie din înalturi slăvite
Se cufundă în troiene fără temei.

Acoperişul pe case stă să se scurgă,
Sub paşii duhurilor ce-nmoaie zăpada;
Îngenuncheată într-o platină rugă
Îşi aşează cu răceală albită, arcada…

Crăiasa Nopții pare bolnavă, nebună;
Se plimbă frumoasă, desculță şi goală…
Prin gheți nordice, rătăciri îşi adună
Alungând întunericul de smoală.

Deodată totul se opreşte, îngheață.
Prin reflexii spre oglinda tăcutului lac,
Palidă totuşi îşi priveşte măreață:
Frustrările milenare ce într-însa zac…

Sfios şi smerit un crivățel porneşte,
Şopotind-i uşor peste obrazul regal
Iar Luna tremurând se trezeşte
Spre Pământ lunecând din abis colosal!

Zamo’ preschimbat lângă lac o aşteaptă
Precum o statuie tăcută, herculiană…
Mlădioasă şi misterioasă precum o şoaptă
Îl surprinde prin șerpuirea-i de liană…

În brațele sale puternice clădite din stâncă,
Tandru o culcă în aşternutul de zăpadă,
Apoi și el o surprinde:
Cu o mişcare precisă, lină şi adâncă
Ce îi poartă pe un val, uşor, într-o cascadă…

Aşternutul cel rece în aburi dispare,
Peste lacul din pădure ceața se lasă…
Închisoarea lui Zamo’ aflată-i la Soare
Care prin zori îl vesteşte să vină acasă…

Ochii i se deschid printre lungile gene,
Cu părul ei de mătase se acoperă sfioasă,
Cuprinzându-şi genunchii, suspină alene
Iar Luna îşi revine din blonda frumoasă…

Un lup alb îşi tânguie dorurile deşarte
Tânjind singuratec încă o mie de ani…
Pe pământul mioritic se aud de departe
Legendele nescrise despre daci şi romani…!

Emilian Oniciuc: 07.12.2017
Sursa photo: Pinterest

Himerele din pustiul iernii

Reprezentativ

Din pustiu iar bate vântul,
Gerul printre pietre crapă,
Gheața acoperă pământul,
Platoșă e… şi peste apă.

Peste ea și obolul iernii
O căruță c-un biet cal
Se împotrivește vremii
Trecând vadul către mal.

Sticla pârâie sub roate,
Căruțașul cruce își face!
Aplecat de vânt din spate,
Șchifuit prin mii de ace…

Nu mai are mult săracul
Până râul îl va trece,
Dar se teme că la dracul!
Se va duce în apa rece…

Roatele prin praf de gheață
Tânguiesc risipa serii,
Calul trage stors de viață,
Badea poartă dorul verii…

După cruntă chinuială
Omul nostru din căruță
Se lipește cu sfială
Lângă draga lui mândruță…

Focul chinuie himere!
Viforul la geamuri bate;
Prin dulci clipe efemere
În căruță el se zbate…

Roatele-s înțepenite,
Calul îi căzut pe-o parte;
Prin troienile cernite
Badea este dus departe…

În pustiu au plecat vânturi,
Fulgii mari din cer valsează;
Mândra își croșetează fluturi
Printre griji… Apoi oftează!

Autor: Emilian Oniciuc-02.12.2016

Sursa foto: Pinterest

În fiecare anotimp

Reprezentativ

Să ne iubim scumpo și în ianuarie,
Cum ne-am iubit în anul ce-a trecut!
Să ne iubim draguțo şi în februarie,
Tăciunele în sobă încă n-a zăcut…

Să ne iubim de ziua ta în martie,
Când sânii o să-ți acopăr de sărutări…
Iar sub răchita din lunca argintie,
Cântată ne va fi iubirea de privighetori…

Să ne înmugurim în aprilie şi mai,
Că-mi eşti dragă floare de primăvară!
Iubirea dulce de pe petale-ți să-mi dai,
Până în prima zi de adevărată vară…

Să ne scăldăm în luna lui cuptor,
În iazuri nuferice, parfumate de iubire…
Să-mi fii iubita nebunului amor,
Să-ți fiu iubitul ce-ți aduce strălucire…

Să ne iubim scumpo și în toamnă
Cum ne-am iubit în toamne ce-au trecut!
Să-ți fiu iar domn, iar tu să-mi fii o doamnă;
Tăciunele în sobă niciodată n-a zăcut!

Emilian Oniciuc (Lican)-09.02.2015