Antracitul lumii strălucește în pletele tale, ochii-ți verzi sau căprui, poate albaștri sunt diamantele luminii!
Năsucul tău obraznic mă respiră… Buzele-ți răpite din petalele unui trandafir strecoară cuvinte dulci şi culte. Le ascult pe poteca strălucitoarelor dale călcate de bârfele ce încep ițirea printre aştri…
Poate doar sfinții sau doar poeții care se inspiră dintr-un motiv brodat pe un patrafir să dea glas sau să încurce și mai mult înțelesul gândurilor mute…
Răspunsul poate aduce bucurie sau jale sau troiene portocalii topite de Soare în aroma cafelei-aburind cu amintiri… Dar am deja un Déjà Vu!
Emilian Oniciuc-26.10.2018
Revizuit: 19.02.2023
Foto: E.O.
Acadele 