Antracitul lumii strălucește în pletele tale,
Ochii-ți verzi sau căprui, poate albaștri!?
Sunt diamantele luminii!
Năsucul tău obraznic mă respiră…
Buzele-ți răpite din petalele unui trandafir
Strecoară cuvinte dulci şi culte.
Le ascult pe poteca strălucitoarelor dale
Sub bârfele ce încep ițirea printre aştri…
Poate doar sfinții,
Sau poate doar poeții care se inspiră
Dintr-un motiv brodat pe un patrafir
Să dea înțelesul-înțelesurilor multe…
Răspunsul poate aduce bucurie sau jale,
Sau troiene portocalii topite de Soare
În aroma cafelei-aburind amintiri,
Dar am deja un Déjà Vu…
Autor: Emilian Oniciuc-26.10.2018
Modificat: 11.12.2021
Foto: E.O.
Acadele 