Plouă imperial


(Primăvară uitată)

Plouă cu lacrimi de fecioară
Frântă de-o iubire mult visată,
Găsită și pierdută, oare, a câta oară?
În trupul amazonic ca de piatră…
Iubită platonic și apoi lăsată,
Într-o zi de primăvară uitată…

Plouă cu lacrimi de mamă-crăiasă
Căzută în gânduri de dor…
Plecați sunt prinții de-acasă,
Să-și facă un mai bun viitor,
Mândri de mamă și tată,
Într-o primăvară de mult uitată…

Plouă lung, torențial,
Dar curcubeul, iată:
Printre nori, imperial,
Magia de culori își arată.
Totul revine la normal,
Primăvara-i de acum uitată…

Se liniștesc în lumescul tablou
Fecioara, mama și timpul…
Speranța renaște din nou,
Viața-și recapătă ritmul.
E de la Dumnezeu lăsată
Fiecare primăvară uitată…

Emilian Oniciuc-16.05.2014

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.