Of, draga mea, am rămas fără tine!
Sufletul îl linișteai în nopțile tăcute.
Degeaba stelele-s sublime-n galaxii senine
Când gândurile-s topite-n vrute și nevrute…
Sunt împătimit de tine… de silueta ta;
Ești efemerica iubire ce îmbolnăvește
Dar ce să fac? Nu te-aș putea lăsa!
Sau poate… Doar Domnul hotărăște…
Îmi amintesc aievea… Profund înfiorat:
Sărutul amețitor cu care îmi alintai
Sufletul de griji și-amar împovărat
Sub vișinul albit de florile din Mai…
Dar gata! Până aici iubire adolescentină!
Te doresc din nou cu patimă nebună!
Ești atât de albă, de subțire și de fină…
Mă duc după tine pe lăutrica-mi furtună!
Vol. ,,Şoaptele destinului”-Ed. Națiunea, Bucureşti 2014
Revizuit: 02.09.2019
Sursa photo: Pinterest
Acadele 