Cetatea este tristă,
Turiștii au plecat;
Ecouri mai persistă
În târgul neuitat.
……………………………………………..
Pavaje patinate lucind medieval
Cu pași ușor purtați de clipele pierdute
Pe sub felinare care lumină opal:
Fantome însuflețite din vechile redute…
Acolo un cavaler se amestecă prin umbre,
El însuși umbră a nopții trecătoare…
Domnița-i rătăcită în negurile sumbre,
Sau doar e rătăcită în basme viitoare…
………………………………………………..
Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate,
O cucuvea îngână fiorul din ecouri,
Crâmpeiul din trezirea legendelor deșarte:
Purtat de lilieci în neguroase stoluri…
O caleașcă la tavernă așteaptă: domni, domnițe,
Iar vezetiul nopții șade pe-o băncuță,
Descâlcind în gânduri: financiare ițe,
Și griji de sănătate pentru a sa măicuță…
Dar, iată: ies petrecăreții!
Privirea obosită deodată i se înseninează!
Caleașca sa frumoasă spre zorii dimineții,
Printre lampioane vechi din nou parcă valsează…
…………………………………
Diversele graiuri rătăcind din lume,
Sfârșite de cântări ce noaptea le-au stârnit,
Acum sunt ostenite şi după șuvoi de glume
Se scurg spre vise dulci în raiuri de dormit…
…………………………….
Cetatea este tristă,
Turiștii au plecat,
Ecouri mai persistă:
În târg de neuitat!
( 20.03.2017 )
Sursa fhoto: Emilian Oniciuc
Acadele 