Clopoţeii vibrează
În noaptea efemeră,
Telefonul dansează
Ciudat pe noptieră…
Buimăcită şi mirată,
Văduva Vera tresare…
Se gândeşte înfiorată:
„Cine să fie oare?”
Deschide telefonul
Luminat de un mesaj
Care îi alungă somnul
În fostul ei mariaj…
I se înmărmurează faţa,
Pieptul i se lasă, i se ridică,
Respiră greu prin ceaţa
Creată de-a ei frică…
Cu mâna tremurândă
Și inimioara în cleşte,
În noaptea furibundă,
Mesajul îl citeşte:
„Nu mai ştiu de tine!
De mine n-ai uitat?
În paradis mi-e bine
Dar sunt neîmpăcat…
Pe rând plecară toate
Din viaţa mea, şi-s eu,
În locuri minunate
Iubit de Dumnezeu…
În ceas de veşnicie
Cu lacrimi te aştept,
Fruntea pe vecie
Să ţi-o alint la piept…
Ai petrecut bune şi rele
De când am apus
Să răsar prin stele,
Printre îngeri, Sus…
Acum a sosit timpul
Din nou să înfloreşti…
Dacă vrea şi ,,scumpul”
Poţi să te recăsătoreşti…
(Mesajul îl citeşte…
„Fostul” e şarmant;
Vera se căieşte
Privind la amant…)
Acum te las cu bine:
Fii fericită pe Pământ
Cum ai fost cu mine
În legământul sfânt!”
O lacrimă salină
Îi curge spre guriţă
Lăsând o rouă lină
Pe chip de garofiţă…
Nu l-a uitat pe Mișu
Dar firea-i de felină
O arde-n ascunzișu`
Ce-o face-acum blajină…
Și este atât de bună
În văduvia-i fină,
O șoaptă într-o rună:
Rămasă în lumină…
Capul și-l lasă dulce
Spre mai tânărul iubit,
Mesajul pe o cruce
Deja l-a răstignit…
Sursa fhoto: Pinterest
Acadele 