Corona

Cine gonește turbată-n lume ca vântul?
Este mezina Corona lui Virus!
Nici Dumnezeu, nici Papii Pius
Din ceruri nu pot să salveze Pământul…

Satan își privește strălucitor:
Abureala din veșnicia ghețurilor topite
Inhalată-n neuronii unor minți tâmpite
Dintr-un îndepărtat laborator…

Corona turbează mai tare…
Nici Sida nu este mai furioasă:
,,Eu o boală atât de contagioasă
Fără prezervativ sunt jale…”

Corona răspunde:
Jale la Mare, la Munte, la Soare,
La marchet de mă aflu, eu sunt:
Corona de pe Pământ,
Și sunt fiica lui Virus cea mai tare!

Emilian Oniciuc-revizuit: 25.03.2020

Dochia și Dragobetele

Azi iubirea plutește prin fulgii de nea…
Dochia își cheamă nora acasă,
Își scutură pe rând cojoacele și-ar vrea
Să redevină o prințesă frumoasă!

Dochie lasă-ți fiica de la râu să plece!
Este timpul ei pentru Dragobete…
Te-ai strâns și tu pe-o vreme așa rece,
Aleasă dintre minunate alte fete…

Cojoacele tale de ger sunt parfumate,
Iar puful lor ce l-ai scuturat prin vânt,
Va aduce efemerele zăpezi minunate;
Zăpezile zânelor roditoare de pământ!

Dochie lasă-ți copiii să zâmbească!
Parfum de iubire să fie zâmbetul lor…
In sufletele oamenilor să înflorească,
Pasiuni parfumate spre veșnic amor…

Emilian Oniciuc-revizuit 24.02.2020
Sursa fotografiei: Pinterest

Moartea nu are pereche

Moartea este femeia care te violează!
Nu te întreabă dacă o dorești
Atunci când nechemată te vizitează…
Te îmbrățișează chiar dacă n-o iubești.

Moartea este femeia fatal de frumoasă
Cu tenul alb și ochii albaștri,
Pe umerii firavi și goi poartă o coasă
Pe care strălucesc argintați mii de aștri!

Moartea este o femeie cu părul negru
Care curge mătăsos spre șolduri,
Sânii „90”, abdomenul „60”- Plat și integru,
Călcătura o poartă parcă pe bolduri…

Moartea a fost și va rămâne virgină,
Nu va deveni niciodată mamă…
Peste tărâmul pustiu este o regină
Fără un rege alături, fără idilă, doar dramă!

Of Moarte-Urâtă ești pe cât de frumoasă!
Ești simplă, rece, necapricioasă
Când aduci tristețe dar și o liniște misterioasă
Prin paradoxala alinare pornită din coasă…

Emilian Oniciuc-15.09.2015
Revizuit: 17.02.2023

Noapte argintie

Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară,
Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci,
Aducând din depărtare într-o nestemată seară
În divină împreunare fluturii platini și reci…

Într-o dumbravă uitată purtând dor de căprioare,
Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii…
Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare,
Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii.

Peste toate aceste clipe zurgălăi se aud departe…
Renii trag o săniuță scăpărând luciri de gheață;
Cu desagi e prea plinuță și-aplecată într-o parte,
Dar un moș o ține bine hohotind prin barba creață!

Revizuit lângă brăduț: 24.12.2019
Sursa foto: 4tuning.ro

Gândurile lui moșu

Aud o melodie pe strune de vioară,
Sufletu-mi adie doru-n fapt de seară…
De-aș fi lăutarul, tu vioara mea,
Doru-aș potoli cu făptura ta.

Cântă dor duios, cântă-mi un tango!
Fă-mi din suflet liră și în gama Do
Fii-mi o Crăciuniță cu sfioasă strună,
Eu să-ți fiu arcuș, zâna mea cea bună!

Voi veni la tine-n noaptea de Crăciun
Să-ți ascult vioara, să-ți fiu Moșul Bun…
Pe refren să torci unduiri sublime,
Să îmi mângăi chipul cu suave rime,

Barba albă ninsă de ierni vechi și grele,
Tu cuprinsă toată de trăiri rebele,
Fructul interzis haide să-l mușcăm,
Ceasul nostalgiei să îl consumăm…!

Revizuit la gura sobei: 09.12.2019
Sursa foto: Pinterest

După nori

După nori se-nvăle Luna
Într-o iarnă ancestrală,
Horoscoapele-ntr-una
Prezic: spaimă mondială!

După nori se ascund mistere
Ferecate-n steagul Lunii,
Prinse-n rocile austere
Pentru a le deschide unii…

După nori sunt și poeme
Strânse-n lanțuri argintate,
Zale grele cu dileme
Ce așteaptă dezlegate…

Poate-n iarna ce-o să vină
Călimara se va umple,
Muza nu ne-o fi jivină
Și ne-o sufla pe la tâmple…

Focul arde la portiță
O scânteie vrea să sară,
Sărut ,,muza” pe guriță
Poate s-o aprinde iară!

Revizuit:21.12.2019
Surse foto: Pinterest
Numerologist.com
space.hellopeople.site
fashionnova

Pastel dintr-o iarnă

Lângă Someș prin luncuță
O mândruță se preumblă
Ascultând o vrăbiuță
Care i se zbate-n tâmplă…

Vrăbiuța-i ciripește:
Cip-cirip-uri de amor
Despre dragul ce-l iubește
Și-i răsfiră tainic dor…

Lunca prinde iarăși viață
Printre unde de lumină
Ce răzbat prin dimineață
Și destramă ceața fină.

Sloiuri reci se strâng în zare,
Someșul e pod de gheață;
Iarna toarce în fuioare
Zâmbind alb prin strungăreață…

………………………….
Drăguțul codri colindă,
Gândul la mândruță-i zboară;
În a sufletului oglindă
Draga lui îl împresoară…

Pașii-i prin zăpadă apasă
Lăsând urme trecătoare
Pe poteca către casă
Unde îl așteaptă o floare…

Cristalini din cetini dalbe
Țurțuri plâng mărgăritare
Alintându-se în salbe
Care strălucesc sub soare.

Sloiuri se tot strâng pe Someș,
Apa într-un târziu să-i scurgă…
Timpul însă curge leneș
Până la mândră să ajungă…

Actualizat: 20.12.2019

Sursa foto: Pixnio

Picături de fragi

Săruturi înfierbântate
Ne respiră dragostea,
Buzele înfometate
Nu vor locului să stea!
 
Când uşoare, când strivite
Prin a amorului cătare,
Regăsite, potrivite
Într-o dulce-mbrățișare...
 
Fulgii parcă-s de poveste
Aşezați pe buzele-ți dragi,
Strălucind îmi dau de veste:
Să le sărut cât încă-s fragi...
 
Și le sărut, și nu mă satur
De-a lor miere-mbătătoare!
Vapez clipa dintr-un abur
Prin amintiri nemuritoare...

Revizuit: 09.12.2019
Sursa foto: Pinterest

Himerele din pustiul iernii

Din pustiu iar bate vântul,
Gerul printre pietre crapă,
Gheața acoperă pământul,
Platoșă e… şi peste apă.

Peste ea și obolul iernii
O căruță c-un biet cal
Se împotrivește vremii
Trecând vadul către mal.

Sticla pârâie sub roate,
Căruțașul cruce își face!
Aplecat de vânt din spate,
Șchifuit prin mii de ace…

Nu mai are mult săracul
Până râul îl va trece,
Dar se teme că la dracul!
Se va duce în apa rece…

Roatele prin praf de gheață
Tânguiesc risipa serii,
Calul trage stors de viață,
Badea poartă dorul verii…

După cruntă chinuială
Omul nostru din căruță
Se lipește cu sfială
Lângă draga lui mândruță…

Focul chinuie himere!
Viforul la geamuri bate;
Prin dulci clipe efemere
În căruță el se zbate…

Roatele-s înțepenite,
Calul îi căzut pe-o parte;
Prin troienile cernite
Badea este dus departe…

În pustiu au plecat vânturi,
Fulgii mari din cer valsează;
Mândra își croșetează fluturi
Printre griji… Apoi oftează!

02.12.2016

Sursa foto: Pinterest

Iarna unui gând

Ninge peste ani, ca-n fiecare iarnă,
Fulguind în suflet amintiri de-amor,
Focul arde lemnul ca o sfântă hrană
Cum aprins în mine-i dulcele fior…

Dulce de făptura-ți ce fioru-mi poartă
Jăruindu-mi focul purului păcat,
Încrezător în noi, încrezător în soartă;
Juvenile clipe care au plecat…

Ca un fum albastru-n facla argintie
Se strecoară tainic stele scânteind,
Povesti de iubire scrise pe hârtie
Ninse ca în iarna unui tandru gând:

Clipele din ierni demult înghețate,
Nea de vechi regrete topite-n sărut
Ca buzele de fragă, dulci și minunate,
Ce-au topit iubirea, ori mi s-a părut…