Petale albastre plutesc
spre pământ
Iar cerul devine un verde cuminte
Când se așează după nouri și vânt
Prin lutul modelat de sfinți și sfinte…
Câmpul este culcat
de-atâta-albastru!
Doar urmele contopirii rămân efemer,
Suspinând plăcut și duios:
Cuvinte…
Apoi vine ploia și vântul din nou,
Îmbrăcând în albastru:
Veșminte!
Pe mărgica aia de un verde
sihastru…
……………………………………………
Când a făurit-o pe Femeie
din coasta bărbatului
Dumnezeu a dat eternitate,
A dat frumusețe Pământului!
Adam nici nu a icnit
când coasta i-a fost smulsă…
Privea doar buimac și fericit
la Eva în care vedea o Dumnezeie!
Adamul fără o Evă
este precum ,,mărul” fără mere…
Deci era normal ca viitoarele eve
Să iubească cât mai mulți adami,
până la cel în care își va regăsi
coasta propri-ei creeații…
Deci nici o femeie nu
este zăpăcită!
Verdele și albastrul sunt culori
Prășite de fashion și trend-uri,
În rest simțim doar:
Credință!
Emilian Oniciuc-06.08.2021
Acadele 