Adulter

Soba arde toate bârfele din pat-
Tremurând suav trandafiri aurii
Prin umbre de lalele pe pereți
Înmiresmându-ți mierea iubirii
Cu păcatele diafane
Pe care nu le mai regreți;
De alte vorbe-Simpatice prin sat
Când inul de pe tine l-ai lăsat:
Dubirii…
Martore-Flăcările din cămin
Care dansează pe noi ironic și…
Mister:
Ne învinovățesc de clipa
Care am vrea să devină eternă!
Dar este o fărâmă albastră din risipa
Magnifică a unui adulter…
Nu are cusur nici zeul Morfeu,
Vinovatul incontestabil este:
Un șemineu!

Emilian Oniciuc-19.03.2021
Revizuit: 07.03.2023

Foto: E.O.

După nori

El, Ea…

Poezie

El și Ea, Eu și Tu, un subiect nu tocmai nou care poate fi regăsit la majoritatea autorilor de proză sau poezie și nu numai… De data aceasta am versificat o latură sufletescă a poeților în care mă regăsesc și eu. Normal nu-i așa? 🙂

Pentru a lectura versurile click pe: Lyrics et prosa

Autor: Emilian Oniciuc

Frunza și baba

Ah-a venit!
A venit bătrâna cu covid-19
O frunză este încăpățânată,
O bate vântul și nu vrea
Să pice o dată…

Se leagănă în nucul despuiat
De vara cea trecut,
Ea este unica dumnezeire
A unui Dumnezeu ,,Uituc”…

Se roagă printre ramuri
Un puișor de cuc
Privind la frunza din bătrânul nuc:
-Cucu, cucu, cucu…

Frunza se usucă de atâta cuc,
Celelalte frunze aștern un covor,
Undeva în zare zboară un cocor
Un moșneag uitat-e pe un butuc,

Fumează o țigare din foi de ziare
Iar prin fumul vălătuc
Se ițesc amintiri ruginite din sătuc
Și baba îi apare… Ea să fie oare?

Bat-o norocul de babă!
Dar nu e baba lui norocoasă
E doar o femeie frumoasă,
Cu ochii albaștri și în mâna albă
Ținând delicat o coasă…

………………………………………..

Nu vă mai plictisesc prin toamnă
Așa că am să mă duc…
Nu este așa doamnă-spaniș că,
Despre femeia asta a mai scris:
Chiar și:

Emilian Oniciuc?-12.09.2020

Foto: Emilian Oniciuc

După nori

După nori se-nvăle Luna
Într-o iarnă ancestrală,
Horoscoapele-ntr-una
Prezic: spaimă mondială!

După nori se ascund mistere
Ferecate-n steagul Lunii,
Prinse-n rocile austere
Pentru a le deschide unii…

După nori sunt și poeme
Strânse-n lanțuri argintate,
Zale grele cu dileme
Ce așteaptă dezlegate…

Poate-n iarna ce-o să vină
Călimara se va umple,
Muza nu ne-o fi jivină
Și ne-o sufla pe la tâmple…

Focul arde la portiță
O scânteie vrea să sară,
Sărut ,,muza” pe guriță
Poate s-o aprinde iară!

Emilian Oniciuc-17.11.2016

Vizionează „Pași lăuntrici (Emilian Lican)” pe YouTube

Bate vântu-n turlă
Dar crucea e semeață,
Vremea parcă urlă
Crucea vrând-o-n ceață!

Creștinii nu se lasă
Își văd de calea lor,
Păcatele-s pe-acasă
Iar pasul li-i ușor…

Se duc la mănăstire
Să-și aﬂe adăpost,
Să ceară mântuire
După amar de post…

Dar chinul le e dulce
Pe drumul sângeros;
Îl duc pe Sfânta Cruce
Cum l-a purtat Hristos…

Și timpul care plânge
Le-aduce un ﬁor,
Credința nu le-o frânge
Un păcătos de nor…!

Emilian Oniciuc-revizuit: 15.03.2020

Corona

Cine gonește turbată-n lume ca vântul?
Este mezina Corona lui Virus!
Nici Dumnezeu, nici Papii Pius
Din ceruri nu pot să salveze Pământul…

Satan își privește strălucitor:
Abureala din veșnicia ghețurilor topite
Inhalată-n neuronii unor minți tâmpite
Dintr-un îndepărtat laborator…

Corona turbează mai tare…
Nici Sida nu este mai furioasă:
,,Eu o boală atât de contagioasă
Fără prezervativ sunt jale…”

Corona răspunde:
Jale la Mare, la Munte, la Soare,
La marchet de mă aflu, eu sunt:
Corona de pe Pământ,
Și sunt fiica lui Virus cea mai tare!

Emilian Oniciuc-revizuit: 25.03.2020

Dochia și Dragobetele

Azi iubirea plutește prin fulgii de nea…
Dochia își cheamă nora acasă,
Își scutură pe rând cojoacele și-ar vrea
Să redevină o prințesă frumoasă!

Dochie lasă-ți fiica de la râu să plece!
Este timpul ei pentru Dragobete…
Te-ai strâns și tu pe-o vreme așa rece,
Aleasă dintre minunate alte fete…

Cojoacele tale de ger sunt parfumate,
Iar puful lor ce l-ai scuturat prin vânt,
Va aduce efemerele zăpezi minunate;
Zăpezile zânelor roditoare de pământ!

Dochie lasă-ți copiii să zâmbească!
Parfum de iubire să fie zâmbetul lor…
In sufletele oamenilor să înflorească,
Pasiuni parfumate spre veșnic amor…

Emilian Oniciuc-revizuit 24.02.2020
Sursa fotografiei: Pinterest

Moartea nu are pereche

Moartea este femeia care te violează!
Nu te întreabă dacă o dorești
Atunci când nechemată te vizitează…
Te îmbrățișează chiar dacă n-o iubești.

Moartea este femeia fatal de frumoasă
Cu tenul alb și ochii albaștri,
Pe umerii firavi și goi poartă o coasă
Pe care strălucesc argintați mii de aștri!

Moartea este o femeie cu părul negru
Care curge mătăsos spre șolduri,
Sânii „90”, abdomenul „60”- Plat și integru,
Călcătura o poartă parcă pe bolduri…

Moartea a fost și va rămâne virgină,
Nu va deveni niciodată mamă…
Peste tărâmul pustiu este o regină
Fără un rege alături, fără idilă, doar dramă!

Of Moarte-Urâtă ești pe cât de frumoasă!
Ești simplă, rece, necapricioasă
Când aduci tristețe dar și o liniște misterioasă
Prin paradoxala alinare pornită din coasă…

Emilian Oniciuc-15.09.2015
Revizuit: 17.02.2023

Noapte argintie

Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară,
Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci,
Aducând din depărtare într-o nestemată seară
În divină împreunare fluturii platini și reci…

Într-o dumbravă uitată purtând dor de căprioare,
Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii…
Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare,
Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii.

Peste toate aceste clipe zurgălăi se aud departe…
Renii trag o săniuță scăpărând luciri de gheață;
Cu desagi e prea plinuță și-aplecată într-o parte,
Dar un moș o ține bine hohotind prin barba creață!

Revizuit lângă brăduț: 24.12.2019
Sursa foto: 4tuning.ro