Boboteaza încălzirii globale

Reprezentativ

Autor: Emilian Oniciuc

    

Ce înseamnă să fi scriitor, poet-mă… rog! Ce înseamnă școala veche a scrisului în comparație cu școala contemporană a ceva ce aparent nu mai există? Eu cred că nu este nici o diferență!
      De ce aș scrie precum Eminescu, aș vrea eu, când romantismul de pe vremea ,,Luceafărului” atingea coardele sărace sau bogate ale sufletului feminin… Acum aceleași suflete sunt atinse în versuri albe pe aripile velelor figurative ale unor vapoare personale ce absorb precum un burete pe (i)epurașele sugative de alte cele…
       În ziua de azi romantismul este neaua din încălzirea globală a Ginghis Han-ilor
mondiali! Unii sunt Frații Cărămidă, Frații Ĵucăuși sau Cei Șapte Pitici, dar mai ales Cei Patruzeci De Hoți! Ultimii au rămas contemporani și le facem și noi ce le-au făcut și alții până în prezent…
       De ce aș scrie precum Ion Creangă, glumesc-desigur, când nostalgia copilăriei mi-a fost deraiată la liniile de viteză ale internetului care îmi depășesc imaginația și nostalgia înainte de propriile-mi amintiri?
        Oricum Capra Cu Trei Iezi a rămas nu numai văduvă dar a fost luată de soție drept ,,Fată Mare” de Ursul Păcălit de ,,Vulpe”, cea din Ukraina…
        Nu mai scriu nimic, vine boboteaza, încălzirea globală a venit de mult, iar eu privesc doar la boții care se străduiesc să scrie oricum mai bine decât mine: o nouă literatură…

Emilian Oniciuc-05.01.2023

Foto: Emilian Oniciuc

Publicitate

Gânduri, poezie și flori

Reprezentativ

Sunt câteva lucruri în domeniul literar, taine pentru mine și fiind taine sunt foarte atent în manipularea jocului de cuvinte… Am să ma refer aici doar la poezia religioasă mai mult pentru o introducere și apoi la poezia în sinea ei. 
      Îmi vine foarte greu să abordez, să scriu poezie religioasă datorită complexității care rezultă din fiecare cuvânt sau chiar a unui semn de punctuație care poate naște diverse discuții contradictorii și neavenite-anulând în final esența cuvintelor care este: poezia. 
      Un alt domeniu greu de abordat pentru mine este și cel al versurilor care sunt închinate poeziei și nu numai datorită celor scrise mai sus în cazul poeziilor religioase, ci faptului că aș obține efectul contrar orișicât aș fi de bine intenționat… 
      Poezia este o floare răsădită prin iarba cuvintelor-iarbă crescută pe câmpii, în păduri, prin stâncile munților și, chiar în rătăcirile deșerturilor… Poezia este peste tot așa cum florile de toate soiurile unele mai frumoase decât altele, mai mici, sau mai mari, cresc în sălbăticia naturii sufletului uman. Da a sălbaticiei sufletului uman! De cele mai multe ori, deși avem o părere bună despre noi, din inconștiența egoismului de care dăm dovadă, bine intenționați fiind de altfel, unii dintre noi dorim să arătăm chiar și în versuri cât de mult apreciem poezia! După părerea mea este un act de curaj și îi citesc cu admirație și interes sincer pe cei care încearcă acest lucru. Îi citesc și mă bucur doar când observ că Floarea De Colț rămâne acolo unde a crescut fără a fi smulsă din mediul ei natural… Smulsă de acolo mai poate trăi doar prin efemeritatea unor zile scurse de fapt în secundele dintr-o eternitate… Se bucură doar cel ce a lăudat-o după ruperea ei pentru a fi plantată într-o glastră proprie și admirată de sine…
      Închei aceste gânduri care nu sunt decât o frustrare introspectivă a sinelui meu cu versurile lui: J.W.Goethe despre care îmi place să cred că se referea la poezie…

Umblam prin codru
J.W.Goethe

Umblam prin codru,
Hoinar umblam
Ceva să caut
Nici gând n-aveam.

Zării în umbră
O floricea.
Ca steaua-n ceruri
Ea strălucea.

S-o rup voit-am.
Ea blâd grăi:
De mă vei rupe,
M-oi ofili.

Cu rădăcină,
O luai de-aici,
Către răzorul,
Căsuței mici.

Si-am răsădit-o
La loc tăcut.
Lăstari și floare
Dă ca-n trecut.

     Vă doresc tuturor lumină în tainele gândurilor dumneavoastră pentru a încolții prin iarbă minunatele flori ale creației!

Autor articol: Emilian Oniciuc
Revizuit cu ocazia Zilei Internaționale a Poeziei: 21.03.2022
Foto: Emilian Oniciuc

Acadele

Sunt câteva lucruri în domeniul literar, taine pentru mine și fiind taine sunt foarte atent în manipularea jocului de cuvinte…Am să ma refer aici doar la poezia religioasă, mai mult pentru o introducere și apoi la poezia în sinea ei.
Îmi vine foarte greu să abordez, să scriu poezie religioasă datorită complexității care rezultă din fiecare cuvânt sau chiar a unui semn de punctuație care poate naște diverse discuții contradictorii și neavenite, anulând în final esența cuvintelor care este: poezia.
Un alt domeniu greu de abordat pentru mine este și cel al versurilor care sunt închinate poeziei și nu numai datorită celor scrise mai sus în cazul poeziilor religioase, ci faptului că aș obține efectul contrar orișicât aș fi de bine intenționat…
Poezia este o floare răsădită prin iarba cuvintelor, iarbă crescută pe câmpii, în păduri, prin stâncile munților și chiar în rătăcirile deșerturilor… Poezia este peste tot așa cum…

Vezi articolul original 249 de cuvinte mai mult

Pâinea apocalipsei

Reprezentativ

Istoria, cel puțin istoria recentă, ne demonstrează că în România zilele apocaliptice se furișează precum este descris în biblie…
       O dată cu sezonul rece, începând cu derutantul Noiembrie iată că deja au început știrile fatidice care ne avertizează că trebuie să ne facem provizii pentru zilele de criză care urmează. Guvernul chinez și-a anunțat poporul în acest sens fără să preciseze amănunte iar statele europene sunt sfătuite de către liderii lor politici să își îndrume cetățenii gospodari și, sau gospodine, și nu numai pentru creearea unor rezerve alimentare și de strictă necesitate pentru cel puțin o săptămână deoarece este posibil să intrăm în BLACKOUT! Adică vor ceda rețelele de electricitate. Nici în Europa nu este precizat de ce se va întâmpla acest lucru… Mondo-Mister total!
        Acestea fiind spuse m-am gândit că România este oricum în Blackout de când PNL-USR au dat mână liberă copiiilor foștilor nomenclaturiști-ceaușiti care acum sunt băieții și băiatele băieților bătrâni și deștepți…
        Ce facem pentru a ne pregăti cum se cuvine pentru dezastrul energetic care se preconizează? Eu cred că avem două obțiuni. În cazul pâinii una ar fi să cumpărăm făină albă, neagră, orice fel de făină și să o depozităm pe unde putem: în hol, în dormitor, sufragerie și bucătărie. În cămară să agonisim toate compoturile și murăturile pe care reușim să le achiziționăm din Kaufland. Din beci aruncăm bicicleta și alte lucruri non-alimentare, și îl umplem la refuz cu legume, în special cu barabule, carofi pentru pretențioșii intelectuali… Nu puneți pâinea în congelator, frigider și lăzi frigorifice deoarece după decongelare se amărăște iar dacă aveți un generator de curent electric folosiți dispozitivele de frigerare pentru carne. Cei care nu au un generator ar fi bine să își cumpere de pe Emag deoarece va fi trimis online printr-un distribuitor cu masca pe figură și vaccinat cu toate vaccinurile posibile inclusiv Covid-19 și șpaga de risc… Dacă nu aveți carne recomand să vă cumpărați arme cu bile sau prăștii și să vă porniți după păsărele, turturele și hulubi. Cei care locuiesc în principalele municipii din România sunt cei mai norocoși! Ei vor avea de vânat hulubi din abundență. Până la urmă cred că sunt buni și cormoranii că și așa ne violeză mai mereu piscinele…
        A doua obțiune ar fi să nu ne mai uităm la televizor sau să citim diverse știri pe handroid sau hifhone. Mai bine să vizionăm filme pentru adulți în timp ce foamea ne va face să dansăm pe manele…
        Vă pup și am plecat la ,,Bermas Suceava” după bere!

Emilian Oniciuc-03.11.2021
Foto: E.O.

Postări care ar putea fi interesante și pe:

Mistere mondiale și Lyrics et prosa

Mistere literare

Reprezentativ

Din gura dulcelui târg…
                     (1)

      

  Am fost de mic copil, unul dintre acei copii născuți și nu făcuți, în dulcele târg al ieșilor… Dulce și romanțios, plin de amintirile din copilărie și nu numai ale grandiosului scriitor clasic român: Ion Creangă! Am văzut ca prin tulburare lumina vieții, binecuvântat cu dragă minune de Dumnezeu în religia Creștin-Ortodoxă. Astfel am întregit oastea decrețeilor țării pentru lupta cu nemilosul capitalism din ziua de azi și pentru veacurile ce au să mai vină…
        Aș vrea să vorbesc și despre cine sunt în prezent dar știu că nu interesează pe nimeni. Pe bună dreptate! În ziua de azi contează dacă ești sau nu ești dependent de sex, dependent de droguri, alcool, iarbă și, sau tutun… Răspund pe scurt că

Citește continuarea Aici!

Cod portocaliu

Reprezentativ

E ,,nasol” când umbra morții
Se abate peste tine…
Te agiți în toiul nopții:
,,Vine acum sau nu mai vine!?”

Ticăie pe un perete
Vechiul ceas din lemn de nuc,
Pendulând  printre regrete:
Speranțele care se duc…

Umbra morții licărește
Pe aripile de vânt
Care în suflet îți trezește,
Un ultim suflu pe pământ…

,,Tare” ai fost sau ai crezut:
Că ești o mare minune!
Însă acum ai decăzut
Printre spinii din cunune…

Flori din spini și dintre lauri
Sunt uitați pe câmpul vieții,
Peste care zboară grauri
În răcoarea dimineții…

-Mamă! Uite câtă risipă
Peste lanul auriu!
Ca un fum suflat din pipă,
Lâncezând portocaliu…

Emilian Oniciuc-14.06.2020

Vizionează „Pași lăuntrici (Emilian Lican)” pe YouTube

Reprezentativ

Bate vântu-n turlă
Dar crucea e semeață,
Vremea parcă urlă
Crucea vrând-o-n ceață!

Creștinii nu se lasă
Își văd de calea lor,
Păcatele-s pe-acasă
Iar pasul li-i ușor…

Se duc la mănăstire
Să-și afle adăpost,
Să ceară mântuire
După amar de post…

Dar chinul le e dulce
Pe drumul sângeros;
Îl duc pe Sfânta Cruce
Cum l-a purtat Hristos…

Și timpul care plânge
Le-aduce un fior,
Credința nu le-o frânge
Un păcătos de nor…!

Emilian Oniciuc-revizuit: 15.03.2020

Originea din punct

Reprezentativ

        Fizica cuantică a fost la început microbul unor genii care au teoretizat o odaie care are o ușă bine zăvorâtă și se chinuie și în prezent să o deschidă-pasionați fiind de literatura S.F. sau poate, chiar scriitorii genului literar pomenit mai sus sau inspirat din scânteia de geniu a marilor fizicieni… Cine mai știe!?
       În interiorul unui simplu microb se ascunde un gigant univers cu miliarde de stele… Când moare microbul miliardele de stele declanșează big-bangul unei supernove cosmice ce va deveni în cele din urmă o invizibilă gaură-neagră în imunitatea sistemului purtător de microbi, dezechilibrând balanța în favoarea acelei găuri-negre care îi va aspira pe toți ceilalți microbi în viață din sistemul care îi găzduiește astfel că aceștia din urmă nu vor deceda ci vor călătorii temporal asimilând A.D.N.-ul universului căpcăun până la întâlnirea din punctul când acesta îl avea drept platoșă pe microbul încă în viață… Astfel apare punctul originii unei seculare întrebări:
,, Cine a apărut prima oară: oul sau găina?”
       Nimeni din cei care s-au întrebat nu au găsit vreodată răspunsul deoarece au fost cuprinși de un ger galactic înfiorător care le-a înghețat culoarea portocalie a jarului de la țigară iar în loc să tragă din fumul inspirator de idei, au inhalat microbul renăscut și puternic care în final i-a ucis sau le-a ucis inteligența, sau poate și una, și alta.
       Concluzia: Cine gândește și scrie prea mult se apucă de fumat iar fumatul dăunează grav sănătății!
       Gata am plecat la o țigare că m-o prins iară ,,microbul”-(scrisului), dar poate că acum a trecut și gerul de sub stele… Noapte bună!


06.12.2019-,,La Gura Sobei”
Sursa foto: Pinterest

Vrăji-vrăjite


Fără vânt în taina nopții
Se strecoară precum hoții
Și foșnesc frunze foșnite,
Vrăji-vrăjite și-ofilite…

Babe prea de mult băbite,
Vrăjitoare scorojite;
Se strecoară ca o ciumă
Ca să-ți fie-n suflet mumă…

Se dau de ceasul morții
Să îți treacă pragul porții
Cu zâmbetele-zâmbite,
Babe să-ți fie iubite!

,,Muze” prinse-n hora Lunii
Drept în mijlocul pădurii;
Dezbrăcate-n pielea goală,
Cârlionțate-n subțioară…

Țâțele-s dabalazate;
Le ajung până la spate
Tot sărind în joc grotesc,
Ritm vrăjit și nebunesc!

Focul mistic le stârnește,
Suflețelul le-ncălzește,
Cântând un dor vrăjit:
Pentru ,,mândre” de iubit…

Fete hâde și uitate
Ce-au rămas nemăritate,
Babe-acum, dar vor iubite!
Când la ziuă-ntinerite,

De stăpâna lor din Lună
Vor fi un arcuș de strună…
Minunate ca izvorul
Ce de sete-ți împle dorul!

Fermecat să le dorești,
Dragostea să-ți potolești
Până la ziua următoare,
Prin roua izbăvitoare…!

23.02.2015

Sursa photo: Pinterest