O ultimă scrisoare


A trecut mult timp…

A trecut mult timp de când nu ți-am mai scris…

În imaginația mea ai rămas neschimbată!

Ai același parfum adolescentin și n-aș fi zis:

Că te voi pierde prin efemere amintiri vreodată…

Acum îți scriu cu drag poate o ultimă scrisoare;

Poate o vei primi sau poate va fi rătăcită…

O voi închide într-o sticlă și o voi arunca în mare

Iar de tine poate va fi sau nu va fi citită…

A trecut mult timp iar regretele sunt prea târzii…

Doar valuri poartă sticla cu dorul meu în ea;

Te-am iubit sublim și-am vrut să știi:

În valuri înspumate am aruncat scrisoarea mea…

Revăd aievea și gara de la prima noastră întâlnire

Când sărutări fierbinți ne pecetluiau menirea,

Revăd aceeași gară când triști la despărțire

Ne-am înșelat destinul, ne-am înșelat iubirea…

Am așternut lacrimi de cerneală pe coala de hârtie,

A trecut o veșnicie de când nu ți-am mai scris…

Ești o amintire dulce, ești toată: o dragă poezie!

Că te voi pierde nici Nostradamus n-ar fi prezis…

A trecut mult timp

De când am scris o scrisoare…  

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.